Poveste din Viitor

E noapte. Sună telefonul. iPhone 34, cu thinkscreen. Sonerie oldie, o piesă de la Justin Bieber. - Alo. - Tata? Îmi dai te rog parola, că am cunoscut un băiat. - Ai înnebunit? Nici măcar nu-l cunosc. - I-am făcut testul ADN şi un RMN cu telefonul, i-am verificat cazierul pe facebook şi e ok. Hai, te rooog.. - Stai că închid... În 2040, Guvernul Boc 27 impozitează convorbirile mai lungi de 30s cu o sută de catralioane de lei pe secundă. - Fată, acuma mă uitam pe Google Face View, ce cauţi în barul ăla infect, care n-are nici scanner la intrare? - Tată, te rog, lasă-mi intimitatea în pace. Nu-i destul că numai tu ai parola de la iCentura mea de Castitate? - Bla, ţi-am explicat care sînt riscurile...
[Trebuie precizat că, în 2040, numele au devenit scurte şi onomatopeice (Ar, Ai, Blo, Bla, Bli, Boc, Cli, Cla, Cri) din cauza inteligenţei tot mai reduse a populaţiei, care lasă gînditul în grija computerelor şi a Conducătorului. Singurele nume întregi care au supravieţuit sînt Elena şi Traian, istoricii punînd asta pe seama puternicelor şi nemuritoarelor mitologii, greacă şi romană] - ...dacă băiatul ăla se interconectează cu tine (la propriu; tatăl nu folosea argoul - n.r.) şi faceţi din greşeală un copil, ştii noile măsuri guvernamentale, nu? - Nu, care-s? - Ai o săptămînă de odihnă, după care o lună faci muncă în folosul statului, pe şantier la construcţia de creşe, să-ţi poţi plăti spitalizarea. Apoi te întorci la cele două joburi. Au mărit şi rovinieta pentru cărucioare şi cică acum trebuie să-i dai copilului chitanţă de fiecare dată cînd îl alăptezi, că altfel e fraudă. La un an, copilul trebuie să înceapă munca, -ce poate şi el-, asamblat şi dezasamblat de jucării, dar pe carte de muncă, nu pe drepturi de autor, că nu creează nimic. Ai înţeles, fata mea? - Da, tati. Închide, că consumi, ne vedem acasă, noapte bună. Fata oftează, apoi către băiat: - Mă, veste proastă: n-am parola ! Încercăm nişte variante sau ne băgăm la un film?

Via Simona